Lista lui Schindler

Lista lui Schindler

( cronica)

Apărut în anul 1993, Lista lui Schindler evocă povestea industrialistului Oskar Schindler care ajunge să salveze viața a 1,100 de evreii angajându-i în fabrica sa. Filmul este bazat pe cartea Schindler’s Ark scrisă de romanicerul american Thomas Keneally.  Pelicula a înregistrat un real succes câștigând șapte premii Oscar printre care Cel mai bun film , Cel mai bun regizor și Cea mai bună coloană sonoră. Deasemenea filmul mai are în palmarez 7 premii BAFTA și 3 Globuri de Aur. Este considerat de critici drept unul dintre cele mai bune filme făcute vreodată și pe bune drepate aș zice eu.

Ar fi trebuit să văd pentru prima dată filmul când eram în liceu dar nu a fost să fie și am considerat că trebuie să fiu mai matură din punct de vedere mental ca să îl pot înțelege așa cum trebuie și zău că a meritat. Acum când l-am revăzut pot spune cu mâna pe inimă că m-a cuprins și m-a atras în povestea sa exact cum face o carte bună. Măiestria regizorului Steven Spielberg de a spune o poveste, jocul actorilor toate au contribuit la această operă a cinemtografiei mondiale.

Liam Neeson, Ben Kingsley, Ralph Fiennes toți intră convingător în pielea personajelor pe care le interpretează încât ai putea să juri că sunt rupți direct din istorie și aduși acolo în studio pentru își spune povestea.

Probabil că ceea ce leagă totul și face ca acest film să fie unul demn de Oscar este faptul că a fost filmat alb negru conferindu-i o aură de documentar istoric și astfel de credibilitate și seriozitate. Subiectul holocaustului nu ar fi fost la fel de bine redat dacă ar fi fost în culori. Spielberg a ales totuși să dea culoare într-un mod simbolic haina unei fetițe evreice și lumânările care deschid filmul.

De ce haina fetiței?

Aceasta alegere a fost făcută de Spielberg bazându-se pe amintirile lui Zelig Burkhut, un supraviețuitor al lagărului de la Plaszow care își amintea de o fată care avea nu mai mult de 4 ani ce purta o haină roz și care a fost împușcată de un ofițer SS chiar în fața lui.

Cât despre lumânări acestea sunt văzute la începutul peliculei într-o ceremonie de Shabbat care premeditează masacrul ce avea să se abată asupra evreilor. Acestea se sting făcând trecerea către alb negru cu fumul lăsat în urmă de ele. Fumul reprezintă și este asociat de a lungul filmului cu arderea cadavrelor la Auschwitz.  Numai la sfârșit flacăra lumânărilor își recapătă căldura când Schindler îi lasă pe evreii din fabrica lui să sărbătorească Shabbatul.

Una peste alta merită văzut. E un film care o data văzut rămâne cu tine pentru toată viața, te marchează și îți ridică întrebări.

E exemplul cel mai bun cum un industrialist care la început e interesat doar de profitul propriu ajunge să salveze și să dea speranță unor oameni pentru care totul părea pierdut, pentru care drumul părea să se termine la Auschwitz sau în alt lagăr de concentrare.

Văzut și Plăcut.