Învățământul românesc nu se va schimba niciodată. Elevii vor continua să tocească la toate materiile în loc să-și folosească creierul și să gândească logic. Și nu e vina lor cât e vina profesorilor care n-au nici chef nici interesul să îi învețe pe elevi. Eu am trecut de vârsta bacului așa că nu mă mai privește dar tot nu pot să rămân indiferentă când văd ce se întâmplă. Dai O scrisoare Pierdută la simulare dar nici măcar nu o predai înainte.
În fine, ideea e că în loc de tocit și citit comentarii și eseuri despre o opera anume, elevii, ar trebui să învețe să facă singuri comentarii. Ar trebui să cunoască personajele, cartea și tot ce ține de ea dar într-un mod plăcut, natural.
Profesorul ar trebui să vorbească pe îndelete despre fiecare operă care trebuie studiată și să respecte programa. Nu să discute despre eu știu ce emisiune sau eveniment despre care a auzit la tv.
Unii or să vină și or să zică că la liceul/școala lor nu e așa. Că-i un liceu cu prestigiu și așa mai departe. Din păcate sistemul de învățământ românesc e defectuos peste tot. E ca o instalație de brad. E în serie. Se arde un bec se ard toate. Și la un liceu cu prestigiu vor exista profesorii care nu țin cont de nimic și își fac ( sau nu ) orele după cum îi taie capu.
O altă chestie ar fi, pe lângă problema orelor de română și ce se face în ele, și problema orelor de istorie sau geografie. Vorbesc de profilele de uman pentru că am fost la unul.
La Istorie nu ar trebui să-ți se predea pagini întregi timp de 50 de minute fără măcar să ți se ofere o explicație. Istoria e poveste. Fă-o să fie ca atare.
Explică fiecare bătălie și fiecare tratat semnat. Explică motivele unei țări de a intra în conflict cu alta sau motivele unui conducător de a face X lucru.
Tu, profesor de Istorie, nu trece așa ca prin varză prin toată materia. Nu preda precum un roboțel. Gândește. Vino și cu creierul la serviciu. Valabil și pentru profesorii de Geografie. Geografia e frumoasă și ușoară dacă știi cum să o faci să fie așa.
Sunt,desigur, și profesori buni, dedicați meseriei lor. Am cunoscut oameni de genu și m-au învățat lucruri valoroase și datorită lor știu ce știu acum.
Din nefericire, însă, profesorii buni sunt o minoritate în comparație cu cei care nu dau doi bani pe ce fac, nu știu să predea și au și gura mare și un tupeu incredibil.
E drept că toți sunt prost plătiți dar ăsta nu-i un motiv să nu-ți pese de ce faci cu elevii pe care îi ai pe mână. Ești responsabil de ce învață ei și cum învață.
Cam atât.
Cum au fost simulările?
Un bazar sentimental 
Subscriu! Felicitări pentru acest articol extrordinar! 😉
multumesc mult de tot 🙂 ma bucur ca ti place.
Chiar asa e… bine ai punctat 🙂
Simularea la romana a fost usoara,pana la subiectul 3 unde trebuiau tocite 4 pagini de eseu. In rest bine.
trebuiau tocite ca asa zic profii.
recunosc ca si eu cand am dat bacu am tocit. am incercat, insa, sa mi fac un fel de sistem, ceva logic. nu numai toceala.
@Așternut: daca ai impresia ca subiectul 3 de la BAC presupune sa tocesti n-spe pagini sau cine stie ce carte cu comentarii, ti-ai pierdut timpul facand liceul, pentru ca ai omis sa te familiarizezi cu chestii esentiale pentru viitorul tau.
P.S: Teatrul se studiaza in clasa a X-a, conform programei care este in vigoare acum. Cu mici exceptii, profesorii predau comedia lui Caragiale in clasa a X-a, asa ca nu se poate spune ca toti elevii ajung pana in clasa a XII-a fara sa fi auzit in viata lor de comedie.
Cat despre dezinteres, el se imparte la 3: profesor, elev si nu in ultimul rand, parinte.
ai dreptate nu e vorba de toceala dar depinde de profesorul de la clasa si dupa cum te inveti de la orele de romana.
Eu am vorbit azi cu mai multi elevi de clasa a XI – a si spuneau ca in a IX – a au facut O scrisoare pierduta si de atunci nu au mai facut nimic.
Mai sus vorbeam in caz general nu in cazul meu. Cei mai multi elevi tocesc eseurile acelea de 3-4 pagini. Legat de ce discutati voi, eu am studiat comedia si in generala si la liceu. In cazul comediei nu este ceva greu de inteles care trebuie neaparat tocit dar sunt multe eseuri de genul celor care merg pe poezie pe care profesorii doar le predau la ore zicand ” Poftim dragilor, ora viitoare sa il invatati.”. Nu ar fi mai eficient sa ne invete cum sa comentam singuri o poezie?
Si nu, nu mi-am pierdut timpul facand liceul.
@Așternut: Problema e ca pana acum ar fi trebuit sa te familiarizezi (nu numai tu) cu ceea ce se numeste selectarea informatiei. Atat ai de tinut minte: niste cuvinte cheie care abia daca iti umplu o coala A4, scrisa pe fata si pe verso. Nu e mare lucru sa faci un eseu de 2-3 pagini daca ai conturat in minte ce are specific opera respectiva. Dar nimeni nu isi mai bate capul sa selecteze ce e important de retinut, cu atat mai putin sa plaseze informatiile intr-o ordine cronologica sau in vreun context, oricare ar fi el.
Cel mai eficient ar fi sa isi puna si elevii mintea la contributie si sa vada prin ce anume se deosebeste o opera de alta (curent, particularitati stilistice, structura, ceva personaje daca e cazul) si sa construiasca un text in care sa foloseasca notiunile astea – in plus, “scheletul” eseului este dat chiar in cerinta din orice varianta (partea aia de *blabla* pe care mai toti elevii omit sa o citeasca).
Liceul nu e doar “ce a vrut sa zica autorul”, ci ar trebui sa fie locul in care te deprinzi cu unele lucruri despre care vorbeam mai sus: selectarea informatiei, construirea unui discurs coerent, dezvoltarea vocabularului, inlantuirea logica a unor notiuni, crearea de conexiuni intre cunostinte deja dobandite si informatii noi, folosirea corecta si adecvata a unor termeni (chestii valabile in general, nu doar pentru Limba Romana). Si astea nu tin numai de profesor, ci mai ales de disponibilitatea (deschiderea) elevului catre depunerea de efort in directia asta, la care se mai adauga si formarea constiintei de sine (“trebuie sa inteleg legatura dintre *x* si *y*”, “am lacune in ceea ce priveste *z*” etc). Pentru ca, in final, cu asta ramai dupa ce termini liceul (sau asa ar trebui).